Nu vreau sa ma mai grabesc

Nu stiu cum e la altii, dar in cazul meu fie ca fac ceva sau nu, traiesc intr-o continua agitatie. Nu imi gasesc timp sa ma opresc si doar sa privesc in jurul meu. Recent, eram in aceasi stare plina de agitatie interna si externa. Gandurile mele fugeau dintr-un loc in altul astfel incat am pierdut sirul si scopul lor. Ma simteam intr-un punct terminal si parca dintr-o data toate gandurile mele au tipat in cor : STOP! Nu ca asta ar fi pus capat, nu am reusit decat sa intru intr-un cerc vicios de la acel stop si am inceput sa ma gandesc CUM?

Toate acestea s-au petrecut intr-0 fractiune de secunda, timp in care ma uitam in gol prin geamul masinii. Ceva mi-a captat atentia. Un batranel cu nepotica (probabil), impingeau impreuna rabdatori un carucior. Cred ca i-am privit cam 5 - 6 minute si nu au avansat mai mult de un metru. Eram uimita de rabdare, eu nu m-as vedea intr-o asemenea ipostaza.

Bineinteles ca ma gandeam : "Eh, doar ce-i pasa mosului? Unde sa se mai grabeasca? Spre moarte?" Si apoi m-am intrebat eu unde ma grabesc? Pun cu adevarat accent pe fiecare actiune? De cate ori fac un lucru cat mai repede doar de dragul de a fi gata si nu de placere ca il fac?

Chiar si acum ma intreb, scriu pentru ca imi place sa insirui cuvintele sau doar incerc sa finalizez odata ideea si sa trec la umatoarea?

Constientizez acum faptul ca nu stiu sa traiesc clipa si fug mereu la urmatoarea. In mod cert m-am decis acum sa nu ma mai grabesc, oare cat de repede voi uita aceasta decizie si voi trece la urmatoarea? :)