Dupa o noapte intreaga de astfel de filozofie, am plecat la un mic restaurant sa mananc. Ca niciodata oamenii de acolo pareau din alta lume. Unul canta, unul plangea, unul observa. Fiecare era cu treaba lui si totusi au inceput toti sa comunice. In mod normal m-as fi ridicat si as fi plecat, dar in ziua aceea am ramas si am inceput sa rad. Nu am ras de ei ci de mine.
Atunci am observat cat de linistiti sunt altii, nu le pasa ce zic ceilalti si fac ce vor fara griji. Iar eu stateam si gandesc si sa ma stresez pentru fiecare lucru mic si marunt, nu cumva sa-l fac gresit sau sa deranjeze pe cineva, dar stii cum e pana la urma? Asta e!
Crezi ca imi amintesc cat de tare m-am enervat eu pe data de 14 iulie 2002? Habar nu am , dar am o mica presimtire ca in ziua aia am fost atat de nervoasa incat credeam ca nu o sa-mi treaca pe viata. Daca stiam eu atunci sa zic "asta e" poate lucrurile au fi stat altfel. "Asta e" - expresia care pur si simplu explica si rezolva totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu